reluctanță

română

Etimologie

Din franceză réluctance.

Pronunție

  • AFI: /re.luk'tan.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
reluctanță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ reluctanță reluctanțe
Articulat reluctanța reluctanțele
Genitiv-Dativ reluctanței reluctanțelor
Vocativ reluctanță reluctanțelor
  1. (fiz.) mărime egală cu raportul dintre tensiunea magnetică de-a lungul unui circuit și fluxul magnetic care străbate circuitul.

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.