refuta
română
Etimologie
Din franceză réfuter < latină refutare.
Pronunție
- AFI: /re.fuˈta/
Verb
| Conjugarea verbului refuta | |
| Infinitiv | a refuta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
refutez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să refuteze |
| Participiu | refutat |
| Conjugare | I |
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a combate cu argumente puternice
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.