refutație
română
Etimologie
Din franceză réfutation.
Pronunție
- AFI: /re.fu'ta.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului refutație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | refutație | refutații |
| Articulat | refutația | refutațiile |
| Genitiv-Dativ | refutației | refutațiilor |
| Vocativ | refutație | refutațiilor |
- (franțuzism înv.) refutare, respingere, combatere.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.