refutare
română
Etimologie
Din refuta.
Pronunție
- AFI: /re.fu'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului refutare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | refutare | refutări |
| Articulat | refutarea | refutările |
| Genitiv-Dativ | refutării | refutărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a refuta și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.