widerlegen

germană

(Deutsch)

Etimologie

Din wider +‎ legen.

Pronunție

  • AFI: /ˌviːdɐˈleːɡən/


Verb


Conjugarea verbului
widerlegen
Infinitiv widerlegen
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.		 widerlegst
widerlegt
Indicativ imperfect widerlegte
Participiu perfect widerlegt
Verb auxiliar haben
  1. a rebuta, a respinge

Antonime

  • verifizieren, beweisen, bestätigen

Cuvinte derivate

  • widerlegbar
  • Widerlegung
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.