reflector

română

Etimologie

Din franceză réflecteur.

Pronunție

  • AFI: /re.flek'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
reflector
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ reflector reflectoare
Articulat reflectorul reflectoarele
Genitiv-Dativ reflectorului reflectoarelor
Vocativ reflectorule reflectoarelor
  1. parte a unui dispozitiv de iluminat sau a unui proiector care, folosind fenomenul reflexiei regulate sau difuze, dirijează fluxul luminos al unei surse de lumină pe o anumită direcție sau într-o anumită zonă mai întinsă; (p.ext.) aparat înzestrat cu un asemenea dispozitiv.
  2. oglindă concavă care reflectă lumina într-o direcție voită; (p.ext.) proiector.
  3. (astron.) telescop al cărui obiectiv este construit dintr-o oglindă concavă.
  4. (elt.) element component al unor antene în scopul măririi directivității lor.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.