directivitate

română

Etimologie

Din franceză directivité.

Pronunție

  • AFI: /di.rek.ti.vi'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
directivitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ directivitate invariabil
Articulat directivitatea invariabil
Genitiv-Dativ directivității invariabil
Vocativ directivitate invariabil
  1. proprietate a unui emițător sau receptor de a radia, respectiv de a capta unde (acustice sau electromagnetice) preferențial în sau din anumite direcții.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.