ponor
română
Etimologie
Din slavă (veche) ponorŭ.
Pronunție
- AFI: /po'nor/
Substantiv
| Declinarea substantivului ponor | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ponor | ponoare |
| Articulat | ponorul | ponoarele |
| Genitiv-Dativ | ponorului | ponoarelor |
| Vocativ | ponorule | ponoarelor |
- (pop.) povârniș abrupt sau adâncitură formată prin prăbușirea, ruperea sau alunecarea unor straturi de teren.
- formă de relief rezultată prin asocierea liniară și laterală a dolinelor, care dă terenurilor calcaroase un aspect adâncit.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
croată
(hrvatski)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
ponor
- abis (adâncime mare)
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.