pomelnic

română

Etimologie

Din slavă (veche) pomĕnĩnikŭ.

Pronunție

  • AFI: /po'mel.nik/


Substantiv


Declinarea substantivului
pomelnic
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pomelnic pomelnice
Articulat pomelnicul pomelnicele
Genitiv-Dativ pomelnicului pomelnicelor
Vocativ pomelnicule pomelnicelor
  1. listă cu numele persoanelor, în viață sau decedate, pe care le pomenește preotul în timpul efectuării unor slujbe religioase sau în unele rugăciuni.
  2. (fam. sau ir.) listă sau enumerare lungă de nume; (p.ext.) înșiruire plictisitoare de vorbe, de fapte etc.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.