pieptănariță
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /pjep.təˈna.ri.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului pieptănariță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pieptănariță | pieptănarițe |
| Articulat | pieptănarița | pieptănarițele |
| Genitiv-Dativ | pieptănariței | pieptănarițelor |
| Vocativ | pieptănariță | pieptănarițelor |
- (bot.) (Cynosurus cristatus) plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina lungă și subțire terminată în spic, spontană sau cultivată ca plantă de nutreț.
Sinonime
- (bot.) (reg.) creasta-cocoșului, iarba-cerbilor, iarba-câinelui
Cuvinte apropiate
- pieptăn, pieptene
- pieptăna
- pieptănar
- pieptănare
- pieptănaș
- pieptănat
- pieptănărie
- pieptănătoare
- pieptănător
- pieptănătorie
- pieptănătură
- pieptănel
- pieptănuș
- pieptănuț
Traduceri
plantă
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.