picător

română

Etimologie

Din a pica + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /pi.kə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
picător
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ picător picătoare
Articulat picătorul picătoarele
Genitiv-Dativ picătorului picătoarelor
Vocativ picătorule picătoarelor
  1. tub de sticlă cu un capăt îngustat și cu celălalt prevăzut cu un tub de cauciuc, care servește la administrarea unei soluții (medicamentoase) în picături.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.