peduncul

română

Etimologie

Din latină pedunculus, franceză pédoncule.

Pronunție

  • AFI: /pe'dun.kul/


Substantiv


Declinarea substantivului
peduncul
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ peduncul pedunculi
Articulat pedunculul pedunculii
Genitiv-Dativ pedunculului pedunculilor
Vocativ pedunculule pedunculilor
  1. codiță a unei flori sau a unui fruct.
  2. (anat.; rar) pedicul.
  3. denumire dată formațiilor din creier care au aspectul unor cordoane și sunt constituite din substanță nervoasă albă.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.