codiță

română

Etimologie

Din coadă + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /ko'di.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
codiță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ codiță codițe
Articulat codița codițele
Genitiv-Dativ codiței codițelor
Vocativ codiță codițelor
  1. diminutiv al lui coadă.
  2. semn grafic care intră în alcătuirea unor litere.
  3. (fig.) om lipsit de caracter și personalitate, care servește ca unealtă a cuiva; codoș.
  4. (în legătură cu o știre, un zvon) adaos, înfloritură, exagerare.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.