pac

română

Etimologie

Onomatopee.

Pronunție

  • AFI: /pak/


Interjecție

  1. (adesea repetat) cuvânt care imită zgomotul produs de o lovitură, de căderea unui obiect, de detunătura unei arme etc.
  2. cuvânt care sugerează rapiditatea, caracterul brusc și neașteptat al unei mișcări, al unei acțiuni etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din germană Pack.

Substantiv


Declinarea substantivului
pac
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pac pacuri
Articulat pacul pacurile
Genitiv-Dativ pacului pacurilor
Vocativ pacule pacurilor
  1. (reg.) pachet (de tutun); legătură; ghem.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.