detunătură

română

Etimologie

Din a detuna + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /de.tu.nə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
detunătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ detunătură detunături
Articulat detunătura detunăturile
Genitiv-Dativ detunăturii detunăturilor
Vocativ detunătură detunăturilor
  1. zgomot puternic (ca al tunetului) produs de o explozie, de o armă de foc etc.; bubuit, detunare, detunet.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.