pașaport

română

Variante

Etimologie

Din italiană paseporto, franceză passeport, rusă паспорт (pasport).

Pronunție

  • AFI: /pa.ʃa'port/


Substantiv


Declinarea substantivului
pașaport
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ pașaport pașapoarte
Articulat pașaportul pașapoartele
Genitiv-Dativ pașaportului pașapoartelor
Vocativ pașaportule pașapoartelor
  1. document oficial care dă cetățenilor unui stat dreptul de a se deplasa în altă țară, servindu-le acolo ca act de identitate; pas, pașuș.
  2. dosar care cuprinde toate actele necesare editării unei cărți; dosar de carte.

Cuvinte derivate

Expresii

  • (fam.) A da (cuiva) pașaportul = a alunga, a expedia (pe cineva); p.ext. a da (pe cineva) afară din serviciu


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.