oușor

română

Etimologie

Din ou + sufixul -ușor.

Pronunție

  • AFI: /o.uˈʃor/


Substantiv


Declinarea substantivului
oușor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ oușor oușoare
Articulat oușorul oușoarele
Genitiv-Dativ oușorului oușoarelor
Vocativ oușorule oușoarelor
  1. diminutiv al lui ou; ouleț, ouț.
  2. plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori albe-verzui, cu fructe de forma unor boabe lunguiețe, roșii și pline cu numeroase semințe (Streptopus amplexifolius).


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.