ouț
română
Etimologie
Din ou + sufixul -uț.
Pronunție
- AFI: /oˈuʦ/
Substantiv
| Declinarea substantivului ouț | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ouț | ouțe |
| Articulat | ouțul | ouțele |
| Genitiv-Dativ | ouțului | ouțelor |
| Vocativ | ouțule | ouțelor |
- (rar) oușor.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.