otravă

română

Etimologie

Din slavă (veche) otrava.

Pronunție

  • AFI: /o'tra.və/


Substantiv


Declinarea substantivului
otravă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ otravă otrăvuri
Articulat otrava otrăvurile
Genitiv-Dativ otrăvii otrăvurilor
Vocativ otravă otrăvurilor
  1. substanță chimică toxică, care, introdusă sau formată în organism, provoacă tulburări importante, leziuni grave etc. și uneori moartea; venin.
  2. (fig.) ceea ce provoacă un rău (moral), un necaz, o supărare; (p.ext.) amărăciune, răutate, venin.
  3. epitet dat unei persoane foarte rele.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.