ortoză

română

Etimologie

Din franceză orthose.

Pronunție

  • AFI: /or'to.zə/


Substantiv


Declinarea substantivului
ortoză
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ortoză ortoze
Articulat ortoza ortozele
Genitiv-Dativ ortozei ortozelor
Vocativ ortoză ortozelor
  1. mineral din grupul feldspaților, cu aspect lăptos, roșiatic sau gălbui și cu luciu sticlos sau sidefos, întrebuințat în ceramică sau în industria sticlei; ortoclaz.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.