orchestrație

română

Etimologie

Din franceză orchestration.

Pronunție

  • AFI: /or.kes'tra.ʦi.e/


Substantiv


Declinarea substantivului
orchestrație
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ orchestrație orchestrații
Articulat orchestrația orchestrațiile
Genitiv-Dativ orchestrației orchestrațiilor
Vocativ orchestrație orchestrațiilor
  1. arta de a orchestra; transcriere, aranjare pentru orchestră a unei bucăți muzicale prin folosirea mijloacelor tehnice de execuție și a timbrului propriu diverselor instrumente muzicale, în vederea realizării unei sonorități globale.
  2. felul cum sunt îmbinate diferitele grupuri de instrumente ale unei orchestre (într-o bucată muzicală).


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.