omușor
română
Etimologie
Din om + sufixul -ușor.
Pronunție
- AFI: /o.mu'ʃor/
Substantiv
| Declinarea substantivului omușor | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | omușor | omușori |
| Articulat | omușorul | omușorii |
| Genitiv-Dativ | omușorului | omușorilor |
| Vocativ | omușorule | omușorilor |
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului omușor | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | omușor | omușoare |
| Articulat | omușorul | omușoarele |
| Genitiv-Dativ | omușorului | omușoarelor |
| Vocativ | omușorule | omușoarelor |
- apendice cărnos, mobil și contractil, situat în cavitatea bucală, în partea posterioară a palatului moale; luetă, uvulă.
- (rar) mărul lui Adam.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.