omuleț

română

Etimologie

Din om + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /o.mu'leʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
omuleț
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ omuleț omuleți
Articulat omulețul omuleții
Genitiv-Dativ omulețului omuleților
Vocativ omulețule omuleților
  1. diminutiv al lui om; om mic de statură.
  2. (fig.) om neînsemnat, fără nici un merit; om cu preocupări mărunte, meschine.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.