omnibuz

română

Etimologie

Din franceză, italiană omnibus.

Pronunție

  • AFI: /om.ni'buz/


Substantiv


Declinarea substantivului
omnibuz
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ omnibuz omnibuzuri
Articulat omnibuzul omnibuzurile
Genitiv-Dativ omnibuzului omnibuzurilor
Vocativ omnibuzule omnibuzurilor
  1. (înv.) un fel de trăsură asemănătoare cu diligența, care servea pentru transportul în comun al călătorilor, pe rute fixe.
  2. autobuz (cu etaj) pentru transportul în comun al călătorilor, folosit pe un anumit itinerar în interiorul unei localități sau între două localități apropiate.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.