oiște

română

Etimologie

Din bulgară оищe (oište).

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
oiște
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ oiște oiști
Articulat oiștea oiștile
Genitiv-Dativ oiștii oiștilor
Vocativ oiște oiștilor
  1. bară lungă de lemn fixată în crucea carului, a căruței, a trăsurii etc., de care se înhamă caii (sau se înjugă boii).
  2. parte a constelației Carul-Mare, alcătuită din trei stele așezate în prelungirea careului care seamănă cu un car.
  3. parte componentă a morii de vânt, cu ajutorul căreia aceasta se întoarce în bătaia vântului.

Expresii

  • A (o) nimeri (sau a da) (ca Irimia) cu oiștea-n gard = a face sau a spune ceva cu totul nepotrivit, a face o prostie


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.