oțetar
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /o.ʦe'tar/
Substantiv
| Declinarea substantivului oțetar | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | oțetar | oțetari |
| Articulat | oțetarul | oțetarii |
| Genitiv-Dativ | oțetarului | oțetarilor |
| Vocativ | oțetarule | oțetarilor |
- (înv.) persoană care fabrică sau vinde oțet.
- (bot.) (Rhus typhina) arbore cu frunze compuse, alterne, cu flori galbene-verzui și cu fructe roșii-purpurii, ale cărui frunze și scoarță, bogate în tanin, se folosesc în tăbăcărie, iar fructele pot fi folosite la fabricarea oțetului.
Sinonime
- 2: (bot.) (înv. și reg.) scumpie
Cuvinte compuse
- oțetar fals
Cuvinte apropiate
Traduceri
arbore
|
|
Substantiv
| Declinarea substantivului oțetar | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | oțetar | oțetare |
| Articulat | oțetarul | oțetarele |
| Genitiv-Dativ | oțetarului | oțetarelor |
| Vocativ | oțetarule | oțetarelor |
Vezi și
Traduceri
sticluță în care se servește oțetul la masă
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.