oțețire

română

Etimologie

Din oțeți.

Pronunție

  • AFI: /o.ʦe'ʦi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
oțețire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ oțețire oțețiri
Articulat oțețirea oțețirile
Genitiv-Dativ oțețirii oțețirilor
Vocativ oțețire, oțețireo oțețirilor
  1. acțiunea de a oțeți și rezultatul ei.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.