tanin
română
Etimologie
Din franceză tanin.
Pronunție
- AFI: /ta'nin/
Substantiv
| Declinarea substantivului tanin | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tanin | taninuri |
| Articulat | taninul | taninurile |
| Genitiv-Dativ | taninului | taninurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- substanță organică de origine vegetală, sub formă de praf cu gust astringent, întrebuințată în medicină, la fabricarea coloranților și, în special, la tăbăcirea pieilor.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.