noimă

română

Etimologie

Din neogreacă νόημα (nóima).

Pronunție

  • AFI: /ˈnoj.mə/


Substantiv


Declinarea substantivului
noimă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ noimă noime
Articulat noima noimele
Genitiv-Dativ noimei noimelor
Vocativ noimă noimelor
  1. înțeles, sens, conținut (al unui cuvânt sau enunț); rost.
  2. (pop.) menire, țel, scop; motiv, cauză.
  3. (rar) simbol, convenție.

Locuțiuni

Expresii

  • A nu avea (nici o) noimă = a fi fără sens, absurd


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.