absurd
română
Etimologie
Din franceză absurde < latină absurdus.
Pronunție
- AFI: /ab'surd/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului absurd | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | absurd | absurzi |
| Feminin | absurdă | absurde |
| Neutru | absurd | absurde |
- care contrazice gândirea logică, care nesocotește legile naturii și ale societății, contrar bunului-simț; ilogic.
Sinonime
- aberant, ilogic, nelogic, nerațional, prostesc, stupid, (livr.) elucubrant, irațional
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- (loc.adv.) Prin absurd = admițând un raționament fals, o situație aproape imposibilă.
Vezi și
- ab absurdo
Traduceri
care contrazice gândirea logică, legile naturii, bunul-simț
Substantiv
| Declinarea substantivului absurd | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | absurd | absurde |
| Articulat | absurdul | absurdele |
| Genitiv-Dativ | absurdului | absurdelor |
| Vocativ | ' | ' |
Sinonime
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.