narcisă
| Vezi și : Narcisa |
română
Variante
- (rar) narcis
Etimologie
Din franceză narcisse < latină narcissus.
Pronunție
- AFI: /narˈʧi.sə/
Substantiv
| Declinarea substantivului narcisă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | narcisă | narcise |
| Articulat | narcisa | narcisele |
| Genitiv-Dativ | narcisei | narciselor |
| Vocativ | narcisă, narciso | narciselor |
- (bot.) (Narcissus) nume dat mai multor specii de plante erbacee cu frunze lungi, ușor îndoite pe nervura principală, cu flori solitare, albe sau galbene, fin parfumate.
Sinonime
- (bot.) (pop.) zarnacadea, (reg.) cocoară, coprină, ghiocel, lușcă, nevestică, unguroaică, unguroaie, floare-de-ceapă, rogoz-de-grădină, stânjen-alb, (Munt.) fulie
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
plantă; floare
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.