ghiocel
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /gi.o'ʧel/
Substantiv
| Declinarea substantivului ghiocel | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ghiocel | ghiocei |
| Articulat | ghiocelul | ghioceii |
| Genitiv-Dativ | ghiocelului | ghioceilor |
| Vocativ | ghiocelule | ghioceilor |
- (bot.) (Galanthus nivalis) mică plantă erbacee perenă cu frunze liniare, cu o singură floare, albă, în formă de clopoțel, aplecată în jos, care înflorește primăvara foarte timpuriu.
Sinonime
- (bot.) (reg.) aișor, clopoței (pl.), coconei (pl.), cocorei (pl.), primăvăriță, primăvăruță, pur, (Olt.) tontoroșel
Cuvinte compuse
- ghiocei-mari
Cuvinte apropiate
Traduceri
plantă: floare
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.