nătăfleț

română

Variante

Etimologie

Probabil contaminare între nătărău și fleț.

Pronunție

  • AFI: /nə.tə'fleʦ/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
nătăfleț
Singular Plural
Masculin nătăfleț nătăfleți
Feminin nătăfleață nătăflețe
Neutru nătăfleț nătăflețe
  1. care este lipsită de istețime, care nu știe să se descurce, pe care o înșală cu ușurință toți; (p.ext.) prost, tont, nătâng.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
nătăfleț
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ nătăfleț nătăfleți
Articulat nătăflețul nătăfleții
Genitiv-Dativ nătăflețului nătăfleților
Vocativ nătăflețule nătăfleților
  1. persoană care este lipsită de istețime, care nu știe să se descurce, pe care o înșală cu ușurință toți; (p.ext.) om prost, tont, nătâng.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.