născoci
română
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Pronunție
- AFI: /nəs.koˈʧi/
Verb
| Conjugarea verbului născoci | |
| Infinitiv | a născoci |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
născocesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să născocească |
| Participiu | născocit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a face, a crea ceva (ce nu a mai existat până atunci); a descoperi, a inventa.
- (v.tranz.) a scorni, a plăsmui (lucruri închipuite, neexistente, neadevărate); (p.ext.) a minți.
- (v.refl.) (rar) a se naște, a se isca, a se ivi, a se întâmpla.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.