născocitor

română

Etimologie

Din a născoci + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /nəs.ko.ʧi'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
născocitor
Singular Plural
Masculin născocitor născocitori
Feminin născocitoare născocitoare
Neutru născocitor născocitoare
  1. (adesea substantivat) care creează, născocește; inventiv.
  2. care scornește, plăsmuiește, născocește; (p.ext.) mincinos.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.