năboi

română

Etimologie

Din sârbocroată naboj.

Pronunție

  • AFI: /nə'boj/


Substantiv


Declinarea substantivului
năboi
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ năboi năboiuri
Articulat năboiul năboiurile
Genitiv-Dativ năboiului năboiurilor
Vocativ năboiule năboiurilor
  1. (înv. și reg.) puhoi, torent provocat de umflarea apelor (în timpul primăverii).

Cuvinte derivate

  • năboi


Traduceri

Etimologie

Din a (se) năboi.

Pronunție

  • AFI: /nə.bo'i/


Verb


Conjugarea verbului
(se) năboi
Infinitiv a (se) năboi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 (mă) năboiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să (se) năboiască
Participiu năboit
Conjugare IV
  1. (v.intranz. și refl.) (reg.) (despre ape; la pers. 3) a se revărsa, a inunda, a potopi.
  2. (v.intranz. și refl.) (despre ființe) a năvăli, a se năpusti.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.