mută

Vezi și : muta, múta, mutá, mutà

română

Etimologie

Din mut.

Pronunție

  • AFI: /ˈmu.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
mută
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mută mute
Articulat muta mutele
Genitiv-Dativ mutei mutelor
Vocativ muto mutelor
  1. persoană care nu poate vorbi, care este lipsită de facultatea vorbirii.
  2. (reg.) persoană slută; persoană nepricepută, proastă, nătângă.


Traduceri

Etimologie

Din mut.

Adjectiv

  1. forma de feminin singular pentru mut.

Etimologie

Din muta.

Pronunție

  • AFI: /ˈmu.tə/
  • AFI: /muˈtə/ (forma de perfect simplu)


Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru muta.
  2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru muta.
  3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru muta.
  4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru muta.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.