proastă

română

Etimologie

Din prost.

Pronunție

  • AFI: /'pro̯as.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
proastă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ proastă proaste
Articulat proasta proastele
Genitiv-Dativ proastei proastelor
Vocativ proasto proastelor
  1. persoană lipsită de inteligență, fără judecată, fără minte; toantă, prostănacă,Chihaia.
  2. persoană care se încrede ușor; persoană naivă, credulă.
  3. (înv. și pop.) persoană fără știință de carte; persoană neînvățată, ignorantă.
  4. persoană lipsită de rafinament; persoană simplă, neevoluată.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.