mușiță

română

Etimologie

Din bulgară мушиц (mušica).

Pronunție

  • AFI: /mu'ʃi.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
mușiță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mușiță mușițe
Articulat mușița mușițele
Genitiv-Dativ mușiței mușițelor
Vocativ mușiță mușițelor
  1. nume dat îngrămădirii de insecte care se formează în jurul butoaielor cu vin, al vaselor de oțet sau al fructelor în fermentație.
  2. mulțime de larve care se dezvoltă vara pe carne sau pe cadavre din ouăle depuse de o specie de muscă.
  3. (reg.) nume dat unor insecte parazite care atacă rădăcinile și frunzele unor plante.
  4. (reg.) mucegai; umezeală.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.