îngrămădire
română
Etimologie
Din a (se) îngrămădi.
Pronunție
- AFI: /ɨn.grə.mə'di.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului îngrămădire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | îngrămădire | îngrămădiri |
| Articulat | îngrămădirea | îngrămădirile |
| Genitiv-Dativ | îngrămădirii | îngrămădirilor |
| Vocativ | îngrămădire | îngrămădirilor |
- acțiunea de a (se) îngrămădi și rezultatul ei; înghesuială; grămadă, morman; grămădire.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.