moroi

română

Etimologie

Origine necunoscută.

Confer slavă mora („vrăjitoare”), confer sârbă, croată, slovenă, poloneză mora („coșmar”), albaneză morë, neogreacă μόρα (móra) (Cihac, II, 203; Pascu, Arch. Rom., VII, 563), bulgară marok (Conev 106).

Derivație din neogreacă μωρόν (morón, „copil”) (Bogrea, Dacor., I, 265) ni se pare mai puțin convingătoare.

Pronunție

AFI: /moˈroj/

Substantiv

Declinarea substantivului moroi
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	moroi	moroi
Articulat	moroiul	moroii
Genitiv-Dativ	moroiului	moroilor
Vocativ	'	'

(în superstiții) sufletul unui mort despre care se crede că iese noaptea din mormânt în chip de fantomă pentru a pricinui rele celor vii.
(pop. rar) om închis la suflet.

Sinonime

apariție, arătare, duh, fantasmă, fantomă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, stafie, strigoi, umbră, vedenie, viziune

Cuvinte derivate

moroaică

Traduceri

fantomă în care se încarnează copilul mort nebotezat

Referințe

DEX online

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.