coșmar

română

Etimologie

Din franceză cauchemar.

Pronunție

  • AFI: /koʃ'mar/


Substantiv


Declinarea substantivului
coșmar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ coșmar coșmaruri
Articulat coșmarul coșmarurile
Genitiv-Dativ coșmarului coșmarurilor
Vocativ coșmarule coșmarurilor
  1. vis urât, cu senzații de apăsare și de înăbușire.
  2. (fig.) grijă apăsătoare, obsedantă.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.