moliciune
română
Etimologie
Din moale + sufixul -iciune.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului moliciune | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | moliciune | moliciuni |
| Articulat | moliciunea | moliciunile |
| Genitiv-Dativ | moliciunii | moliciunilor |
| Vocativ | moliciune | moliciunilor |
- însușirea de a fi moale sau mlădios; flexibilitate; (p.ext.) obiect care are această însușire.
- lipsă de vigoare, de putere; stare de moleșeală, de sfârșeală; lipsă de perseverență, de hotărâre; (p.ext.) viață ușuratică.
- intensitate scăzută (a sunetelor); delicatețe, grație, dulceață.
- stare de calm; destindere.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.