mince

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

• AFI: /mɪntsɛ/

Substantiv

mince f., mince pl.

1. monedă

Variante

• minse

Etimologie

Din engleza medie mincen, minsen; parțial prin engleza veche minsian ("a face mai mic"), din proto-germanică *minnisōnan ("a face mai puțin"); parțial din franceza veche mincer, mincier ("a mărunți, a sfărâma") < mince.

Pronunție

• AFI: /mɪns/

Substantiv

mince, (nenumărabil și numărabil; pl. minces)

1. (nenumărabil) carne tocată

   Mince tastes really good fried in a pan with some chopped onion and tomato.

2. tocătură
3. (nenumărabil) umplutură din mere tocate, mirodenii, osânză, stafide, etc. (pentru prăjituri)
4. (numărabil) mers elegant

Verb

1. a mărunți
2. a sfărâma
3. a toca (carne), a tăia mărunt

   Butchers often use machines to mince meat.

4. a nu spune tot, a vorbi pe ocolite
5. a vorbi din vârful buzelor (cu o eleganță afectată)
6. a merge cu pași mărunți

Etimologie

Deverbal din mincer, care provine din latină minutare < minutus.

Pronunție

• AFI: /mɛ̃s/

Adjectiv

1. suplu, zvelt; subțire, grațios

   Étoffe mince.

2. (fig.) mediocru, modest, redus, scăzut

   Un mince héritage.

Interjecție

mince!

1. la dracu'!, pe toți dracii!
2. ptiu! la naiba!