mihalț

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

  • AFI: /mi'halʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
mihalț
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mihalț mihalți
Articulat mihalțul mihalții
Genitiv-Dativ mihalțului mihalților
Vocativ mihalțule mihalților
  1. pește răpitor de râu, în formă de fus, acoperit cu solzi mărunți de culoare brună-verzuie și având în vârful mandibulei un mic fir alungit; mântuș (Lota lota).


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.