mandibulă
română
Etimologie
Din franceză mandibule.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului mandibulă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mandibulă | mandibule |
| Articulat | mandibula | mandibulele |
| Genitiv-Dativ | mandibulei | mandibulelor |
| Vocativ | mandibulă | mandibulelor |
- maxilar inferior (și la om și la animale).
- fiecare dintre cele două părți ale ciocului păsărilor.
- fiecare dintre cele două părți chitinoase ale aparatului bucal la insecte.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.