mierlă
| Vezi și : mierla |
română
Variante
- (reg.) mirlă
Etimologie
Din latină mer(u)la.
Înrudit cu aromână njerlã, njirlã, asturiană mierbu, miruellu, catalană merla, dalmată miarla, franceză merle, friulană mierli, galiciană merlo, italiană merlo, merla, ladină merlo, occitană mèrle, mèrla, portugheză melro, retoromană merl, merlotscha, sardă mérula, meurra, siciliană mèrulu, merru, spaniolă merla, mierla, mirla, merlo, mirlo, valonă miele și venețiană merlo.
Pronunție
- AFI: /'mjer.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului mierlă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mierlă | mierle |
| Articulat | mierla | mierlele |
| Genitiv-Dativ | mierlei | mierlelor |
| Vocativ | mierlă | mierlelor |
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- Câmpul-Mierlei
- mierlă-de-apă
- mierlă-de-pârâu
- mierlă-de-piatră
- mierlă-galbenă
- mierlă sură, mierlă gulerată
Paronime
Vezi și
- sturz
- turdidă
Traduceri
pasăre
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.