merlo

esperanto

(Esperanto)

Etimologie

Din italiană merlo.

Pronunție

  • AFI: /mɛ.ˈrlɔ/


Substantiv

merlo, pl. merloj

  1. mierlă




galiciană

(galego)

Etimologie

Din latină merula.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

merlo m., merlos pl.

  1. mierlă

Sinonime




ido

(Ido)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

merlo

  1. mierlă (pasăre)




italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină târzie merŭlum < merula.

Pronunție

  • AFI: /'mɛrlo/


Substantiv

merlo m., merli pl.

  1. (ornit.) mierlă
  2. (arhit.) merlon
  3. (fig.) imbecil, credul, prostănac

Cuvinte compuse

  • merlo acquaiolo
  • merlo dal collare
  • merlo indiano

Cuvinte apropiate

  • merlare

Derivat regresiv din merlare.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru merlare.




iudeo-spaniolă

(Ladino)

Etimologie

Din latină merula.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

merlo m.

  1. mierlă




ladină

(Ladin)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

merlo

  1. mierlă (pasăre)




piemonteză

(Piemontèis)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

merlo

  1. mierlă (pasăre)




venețiană

(vèneto)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

merlo

  1. mierlă (pasăre)
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.