mișcă

Vezi și : mișca

română

Etimologie

Probabil din bulgară мишка (míška, „șoricel”).

Pronunție

  • AFI: /ˈmiʃ.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
mișcă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mișcă miște
Articulat mișca miștele
Genitiv-Dativ miștei miștelor
Vocativ ' '
  1. (reg.) șervet, basma, batistă mare, răsucită și înnodată la mijloc sau la capete, folosită la jocul „de-a mișca”.

Locuțiuni


Traduceri

Etimologie

Origine incertă.

Substantiv


Declinarea substantivului
mișcă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mișcă miște
Articulat mișca miștele
Genitiv-Dativ miștei miștelor
Vocativ ' '
  1. (reg.; în Dobr.) piatră în formă de inimă, cu care sunt ancorate carmacele.


Traduceri

Etimologie

Din mișca.

Pronunție

  • AFI: /ˈmiʃ.kə/
  • AFI: /miʃˈkə/ (forma de perfect simplu)


Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru mișca.
  2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru mișca.
  3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru mișca.
  4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru mișca.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.