carmac

română

Etimologie

Din rusă кармак (karmak) < din turcă karmak.

Pronunție

  • AFI: /karˈmak/


Substantiv


Declinarea substantivului
carmac
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ carmac carmace
Articulat carmacul carmacele
Genitiv-Dativ carmacului carmacelor
Vocativ carmacule carmacelor
  1. unealtă pentru pescuit fără nadă, formată din mai multe șiruri de cârlige mari așezate în apă la diferite adâncimi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.